popilnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant
(Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma
popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe
(Hepatica nobilis). [
Var.: (
reg.)
popấlnic, pochívnic s. m.] –
Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.popilnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popílnic s. m.,
pl. popílnici