popie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POPÍE s. f. (Pop. și fam.) Preoție. – Popă + suf. -ie.
popie(Dicționaru limbii românești, 1939) popíe f. (d. popă). Fam. Preuție [!].
popie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) popíe (pop., fam.) s. f., art. popía, g.-d. popíi, art. popíei
popie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) popie f. demnitate de popă.