ponosluire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) PONOSLUÍRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ponoslui; defăimare, ocară.
ponosluire(Dicționaru limbii românești, 1939) ponosluíre f. Est. Vechĭ. Mustrare.