ponoslu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PONÓSLU, ponosluri, s. n. (
Înv. și
reg.) Pâră, reclamație. – Postverbal al lui
ponoslui.ponoslu (Dicționaru limbii românești, 1939)ponóslu n., pl.
urĭ (d.
ponosluĭesc).
Est. Vechĭ. Mustrare.