ponosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONOSÍ, ponosesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊
Refl. Haina s-a ponosit. 2. (
Înv. și
reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din
sl. ponositi. Cf. ponos.ponosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponosí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ponosésc, imperf. 3
sg. ponoseá; conj. prez. 3
să ponoseáscăponosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ponosì v.
1. a calomnia:
să ponosească pe Doamna sa ISP.;
2. Mold. a feșteli, a uza:
au hainele ți-ai ponosit ? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia].