ponegri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV.
Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊
Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. –
Pref. po- +
negri.ponegri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponegrí (a ~) (-ne-gri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ponegrésc, imperf. 3
sg. ponegreá; conj. prez. 3
să ponegreáscăponegrì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ponegrì v.
fig. a defăima. [Compromis între sinonimele
po(nosi) și
(în)negri].