ponegritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONEGRITÓR, -OÁRE, ponegritori, -oare, adj. Care ponegrește, care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care ponegrește; calomniator. –
Ponegri +
suf. -tor.ponegritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponegritór (rar)
(-ne-gri-) adj. m.,
pl. ponegritóri; f. sg. și
pl. ponegritoáre