poneavă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poneávă (ponévi), s. f. – (Banat) Preș.
Sb. ponjava (Candrea). –
Der. ponivos (
var. ponevos),
adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din
sl. poniknąti „a-și pierde vederea”).
poneavă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PONEÁVĂ, ponevi, s. f. (
Reg.) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș. –
Sb. ponjava.poneavă (Dicționaru limbii românești, 1939)poneávă f., pl.
evĭ (sîrb.
ponjava, macat).
Ban. Macat, învălitoare de pat.