pompon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMPÓN, pompoane, s. n. Ciucure (mare) folosit ca ornament (vestimentar). ♦ Panaș. – Din
fr. pompon.pompon (Dicționar de neologisme, 1986)POMPÓN s.n. Ciucure mare de lână (purtat odinioară mai ales de ofițeri, înfipt la chipiu). [Var.
pampon s.n. / < fr.
pompon].
pompon (Marele dicționar de neologisme, 2000)POMPÓN s. n. ciucure purtat odinioară de ofițeri, la chipiu. (< fr.
pompon)
pompon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pompon, pompoane s. n. (er.) penis.
pompon (Dicționaru limbii românești, 1939)*pompón n., pl.
oane (fr.
pompon, de orig. nesigură). Ornament de lînă în formă de bilă pe care ofițeriĭ de infanterie și artilerie îl purtaŭ la chipiŭ în ținuta de campanie saŭ de serviciŭ. V.
surgucĭ și
egretă.pompon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pompón s. n.,
pl. pompoánepompon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pompon n.
1. nod de panglici;
2. moț de lână ce soldații poartă la chipiu.