pomostină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (
Reg.) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [
Var.:
pomóștină s. f.] – Din
ucr. pomostyna.pomostină (Dicționaru limbii românești, 1939)pomóstină f., pl.
ĭ (rut.
pomóstina, pardoseală. V.
pomost).
Est. Vechĭ. Pardoseală, paviment.
Azĭ. Scîndurile care formează podu caruluĭ. – Și
pomóștină (grș. de tip. ?) și
pomestrie.pomostină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomóstină (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pomóstinei; pl. pomóstine