pomosteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMOSTEÁLĂ, pomosteli, s. f. 1. (
Reg.) Pământ bătătorit care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii.
2. Ridicătură de pământ în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază. –
Pomosti +
suf. -eală.pomosteală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pomosteálă,
pomostéli, s.f. (reg.)
1. pământ bătătorit, care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii; pământ frământat cu care se construiesc sau se lipesc pereții caselor țărănești.
2. pământ alunecos și moale.
3. platformă de pământ de 1-2 m înălțime folosită în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază sau se fac depozite.
4. (în forma:
pomăsteală) mică ridicătură de pământ pe un șes.
5. țărână, praf.
6. (în forma:
pămânstea) ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba într-o casă țărănească.
7. (în forma:
pomășteală) făgașe făcute de șuvoiul apelor.
pomosteală (Dicționaru limbii românești, 1939)pomosteálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a pomosti. Pomost, loc pomostit, năsîpeală [!]. – Și
pome-: umbraru cu mese întinse și pomesteala stropită de curînd (Sov. 134).
pomosteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomosteálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pomostélii; pl. pomostéli