pomojnic - explicat in DEX

pomojnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POMÓJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă¹. [Var.: (reg.) pomóșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

pomojnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pomójnic, pomójnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.

pomojnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pomójnic (pomójnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).

pomojnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
pomójnic m. (rus. pomóščnik, ajutor, asistent, d. po-mogátĭ, po-móčĭ, a ajuta; bg. pomoštnik. V. moștean). Vechĭ. Azĭ pop. Ajutor de pretor. V. zapciŭ, vătaf.

pomojnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pomójnic s. m., pl. pomójnici

pomojnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pomojnic m. od. ajutorul unui zapciu sau subprefect. [Rus. POMOȘTNIKŬ].