pomneată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMNEÁTĂ, pomnete, s. f. 1. (
Pop.) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare.
2. (
Reg.) Colac împletit care se dă de pomană la înmormântări. [
Var.: (
reg.)
pomeneátă s. f.] – Din
sl. pamĩatŭ.pomneată (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pomnéată,
pomnéși, s.f.
1. (pop.) șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare.
2. (reg.; în forma:
pomnetă) bucată de pânză în care se învelesc oasele unui mort când sunt dezgropate.
3. (reg.) colac împletit care se dă de pomană la înmormântări.
4. (reg.; în forma:
pocmet) manșetă la cămășile bărbătești țărănești.
5. (reg.; în forma:
pogmată) fâșie împodobită la poalele unei fuste femeiești.
6. (reg.; în formele:
pocmată, pogmată) cingătoare de fată împodobită cu cusături.
7. (reg.) guler la o cămașă bărbătească.
8. (reg.) fiecare dintre cele două ațe cu care se leagă cămașa bărbătescă la gât.
pomneată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomneátă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pomnétei; pl. pomnéte