pomină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓMINĂ s. f. Veste, faimă. ◊
Loc. adj. De pomină =
a) vestit, renumit, neuitat;
b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊
Expr. A (i) se duce (sau
a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar.
A se face (sau
a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din
pomeni (derivat regresiv).