pomet - explicat in DEX

pomet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POMÉT¹, pometuri, s. n. Grădină cu pomi fructiferi, livadă; (la sg.; colectiv) mulțime de pomi fructiferi. – Lat. pometum.

pomet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POMÉT², pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.

pomet (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
pomét (livadă) s. n., pl. pometuri (pomete)

pomet (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) pomét n., pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Grădină de pomĭ, livadă. – În nord pomăt, pl. ete.

pomet (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) pomét n., pl. urĭ (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cîte pometurĭ ! În nord pomăt, pl. urĭ.

pomet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pomét (livadă, mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pométuri

pomet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pomet n. 1. feluri de poame; 2. grădină de poame. [Lat. POMETUM].