pomanagioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMANAGIOÁICĂ, pomanagioaice, s. f. (De obicei
peior.) Femeie care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). –
Pomanagiu +
suf. -oaică.pomanagioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomanagioáică (
fam.)
(-gioai-) s. f.,
g.-d. art. pomanagioáicei; pl. pomanagioáice