pomăda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMĂDÁ, pomădez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) unge cu pomadă (
1); a (se) pomădui;
p. ext. a (se) ferchezui.
2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din
fr. pommader.pomăda (Dicționar de neologisme, 1986)POMĂDÁ vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var.
pomădui vb. IV. / < fr.
pommader].
pomăda (Marele dicționar de neologisme, 2000)POMĂDÁ vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr.
pommader)
pomăda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomădá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pomădeáză