polunoșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLUNÓȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face, după miezul nopții, înainte de utrenie. – Din
sl. polunoštĩnica.polunoșniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)polunóșniță (polunóșnițe), s. f. – Utrenie. –
Var. polonoș(t)niță, poluloș(t)niță. Sl. polunoštĭnica „miezul nopții” (Cihac, II, 274).
polunoșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)polunóșniță, V.
polonoșniță.polunoșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polunóșniță s. f.,
g.-d. art. polunóșniței; pl. polunóșnițepolunoșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polunoșniță1 f. slujba de cu miezul nopții. [Slav. POLUNOȘTINĬȚA, miezu-nopții (din POLĬ, jumătate, și NOȘTĬ, noapte)].