polua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLUÁ, poluez, vb. I.
Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. ♦
Refl. (Despre aer, ape, mediul de viață) A deveni nociv, a se vicia. [
Pr.:
-lu-a] – Din
fr. polluer.polua (Dicționar de neologisme, 1986)POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (
Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron.
-lu-a. / < fr.
polluer, cf. lat.
polluere].
polua (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe nocive. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr.
polluer)
polua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poluá (a ~) (-lu-a) vb.,
ind. prez. 3
polueáză, 1
pl. poluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3
să poluéze (-lu-e-); ger. poluấnd (-lu-ând)