polturac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în
sec. XVII-XVIII. – Din
pol. pólturak.polturac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)polturác (polturáci), s. m. – Monedă
înv., care valora jumătate de gros în 1700.
Pol. poltorak (Scriban).
polturac (Dicționaru limbii românești, 1939)polturác m. (pol.
póltorak, d. vsl.
polŭ vŭtora, polŭtora, unu jumătate. V.
potor). O veche monetă care, la 1700, valora în Țara Românească 2 banĭ saŭ jumătate de groș și care în Moldova era rar întrebuințată (Ĭorga, Negoț. 222). V.
potronic.polturac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polturác s. m.,
pl. polturáci