polițienesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIȚIENÉSC, -EÁSCĂ, polițienești, adj. Care aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție; polițist. [
Pr.:
-ți-e-] –
Poliție +
suf. -enesc.polițienesc (Dicționaru limbii românești, 1939)*polițienésc, -eáscă adj. (d.
poliție). De poliție:
agent, regulament polițienesc.polițienesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polițienésc (-ți-e-) adj. m.,
f. polițieneáscă; pl. m. și
f. polițienéștipolițienesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polițienesc a. ce ține de poliție:
spion polițienesc.