politonalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITONALITÁTE s. f. (
Muz.) Politonalism. – Din
germ. Politonalität, fr. polytonalité.politonalitate (Dicționar de neologisme, 1986)POLITONALITÁTE s.f. Mișcarea simultană a diferitelor voci în tonalități diferite; politonalism. [Cf. fr.
polytonalité, germ.
Polytonalität].
politonalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLITONALITÁTE s. f. (muz.) suprapunere a două sau a mai multor tonalități; politonalism. (< fr.
polytonalité, germ.
Polytonalität)
politonalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politonalitáte s. f.,
g.-d. art. politonalitắții