politonalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITONALÍSM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități diferite; politonalitate. – Din
fr. polytonalisme.politonalism (Dicționar de neologisme, 1986)POLITONALÍSM s.n. Politonalitate. [<
politonal +
-ism].
politonalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLITONALÍSM s. n. politonalitate. (< fr.
polytonalisme)
politonalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politonalísm s. n.