politomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITOMÍE s. f. (
Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc. – Din
fr. polytomie.politomie (Dicționar de neologisme, 1986)POLITOMÍE s.f. Diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. [Gen.
-iei. / < fr.
polytomie].
politomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLITOMÍE s. f. diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. (< fr.
polytomie)
politomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politomíe (rar)
s. f.,
art. politomía, g.-d. politomíi, art. politomíei