politologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITOLOGÍE s. f. Știință care studiază activitățile, raporturile, instituțiile politice; știință politică. – Din
fr. politologie.politologie (Dicționar de neologisme, 1986)POLITOLOGÍE s.f. Știință politică; politicologie. [Gen.
-iei. / < fr.
politologie, cf. gr.
polis – stat, cetate,
logos – știință].
politologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLITOLOGÍE s. f. știință care studiază activitățile, relațiile, instituțiile politice. (< fr.
politologie)
politologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLITOLOGÍE (‹
fr. {i})
s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile sistemelor politice. Termen propus, în 1954, de E. Fischer Baling și A. Thérive ca denumire pentru
știința politică. Inițial s-a ocupat de instituții, ulterior s-a îndreptat spre structurile puterii și procesele decizionale.
politologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politologíe s. f.,
art. politología, g.-d. politologíi, art. politologíei