politicos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITICÓS, -OÁSĂ, politicoși, -oase, adj. Care are o atitudine amabilă, binevoitoare, îndatoritoare, care se poartă cuviincios, delicat cu cei din jur; cuviincios, bine-crescut, manierat, civilizat, curtenitor. ♦ Care arată, demonstrează politețe.
Purtare politicoasă. – Din
ngr. politikós.politicos (Dicționaru limbii românești, 1939)politicós, -oásă adj. (ngr.
politikós, politic, politicos, curtenitor).
Vechĭ. Politic, priceput în guvernare, diplomat.
Azĭ. Curtenitor, urban, plin de politeță:
om politicos, purtare politicoasă. Adv. Cu politeță.
politicos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politicós adj. m.,
pl. politicóși; f. politicoásă, pl. politicoásepoliticos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)politicos a. bine crescut, cu maniere frumoase. [Gr. mod.].