politichie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITICHÍE s. f. (
Înv.) Abilitate, istețime, dibăcie. – Din
ngr. politikí.politichie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politichíe (
înv.,
fam.)
s. f.,
art. politichía, g.-d. politichíi, art. politichíei