polisulfură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISULFÚRĂ, polisulfuri, s. f. Compus obținut prin dizolvarea sulfului în soluție de sulfuri sau prin topirea sulfurilor cu sulf, colorat de la galben până la roșu, întrebuințat în chimia analitică și la combaterea paraziților plantelor. – Din
fr. polysulfure.polisulfură (Dicționar de neologisme, 1986)POLISULFÚRĂ s.f. (
Chim.) Compus sulfurat care conține mai mult sulf decât o sulfură normală. [< fr.
polysulfure].
polisulfură (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISULFÚRĂ s. f. compus sulfurat cu mai mult sulf decât o sulfură normală. (< fr.
polysulfure)
polisulfură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polisulfúră s. f.,
g.-d. art. polisulfúrii; pl. polisulfúri