polisilogism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din
fr. polysyllogisme.polisilogism (Dicționar de neologisme, 1986)POLISILOGÍSM s.n. (
Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr.
polysyllogisme].
polisilogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr.
polysyllogisme)
polisilogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polisilogísm s. n.,
pl. polisilogísme