polinuculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLINUCÚLĂ, polinucule, s. f. (
Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. –
Poli- +
nuculă.polinuculă (Dicționar de neologisme, 1986)POLINUCÚLĂ s.f. (
Bot.) Grup de mai multe nucule formate în aceeași floare. [Et. incertă].
polinuculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLINUCÚLĂ s. f. fruct format din mai multe nucule. (< poli- + nuculă)