polinom - explicat in DEX

polinom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLINÓM, polinoame, s. n. Expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame. – Din fr. polynôme.

polinom (Dicționar de neologisme, 1986)
POLINÓM s.n. Expresie algebrică formată din mai multe monoame. [< fr. polynome, cf. gr. polys – numeros, nomos – parte, termen].

polinom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POLINÓM s. n. expresie algebrică formată din mai multe monoame. (< fr. polynome)

polinom (Dicționaru limbii românești, 1939)
*polinóm m. și n., pl. oame (vgr. polýs, mult, și -nom din monom). Mat. Cantitate algebrică compusă din maĭ mulțĭ terminĭ [!] separațĭ pin [!] semnu plus orĭ minus.

polinom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polinóm s. n., pl. polinoáme

polinom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polinom n. expresiune algebrică compusă din mai mulți termeni împreunați prin semnele + sau —.