polimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIMETRÍE s. f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci și care se caracterizează prin faptul că timpii tari, inițiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din
it. polimetria.polimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIMETRÍE s.f. Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. [Gen.
-iei. / < it.
polimetria, cf. gr.
polys – mult,
metron – măsură].
polimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIMETRÍE s. f. suprapunere a două sau a mai multor măsuri diferite în poezie sau muzică. (< it.
polimetria)
polimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. polimetría, g.-d. polimetríi, art. polimetríei