poliizopren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIIZOPRÉN s. m. Produs macromolecular cu structură filiformă, obținut sintetic prin polimerizarea în emulsie a izoprenului și asemănător ca proprietăți și ca structură cu cauciucul natural. [
Pr.:
-li-i-] – Din
fr. polyisoprène.poliizopren (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIIZOPRÉN s. n. produs macromolecular, asemănător cauciucului natural, obținut prin polimerizarea izoprenului. (< fr.
polyisoprène)
poliizopren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliizoprén (-li-i-zo-pren) s. m.