poligni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poligní (polignésc, polignít), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă.
Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).
poligni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))POLIGNÍ, polignesc, vb. IV.
1. Tranz. A doborî, a ucide.
2. Refl. (Despre plante) A se culca la pământ. – Slav (
v. sl. legnonti, pol. polegnać).
polignì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor):
grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].