poligenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGENÍE s. f. (Rar) Poligenism. – Din
fr. polygénie.poligenie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGENÍE s.f. Poligenism. [Gen.
-iei. / < fr.
polygénie].
poligenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGENÍE s. f. poligenism. (< fr.
polygénie)
poligenie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIGENÍE (‹
fr.)
s. f. (
GENET.) Determinarea unei anumit caracter (de exemplu înălțimea, culoarea pielii) prin acțiunea combinată a mai multor gene; acest tip de caractere prezintă o variație continuă.
poligenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligeníe (rar)
s. f.,
art. poligenía, g.-d. poligeníi, art. poligeníei