poligamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din
fr. polygamie.poligamie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGAMÍE s.f. Starea, situația de poligam. [Gen.
-iei. / < fr.
polygamie].
poligamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGAMÍE s. f. stare, situație de poligam. (< fr.
polygamie)
poligamie (Dicționaru limbii românești, 1939)*poligamíe f., (vgr.
polygamia). Starea omuluĭ poligam:
astăzĭ, puținĭ musulmanĭ maĭ trăĭesc în poligamie.poligamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligamíe s. f.,
art. poligamía, g.-d. poligamíi, art. poligamíeipoligamie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poligamie f. starea de poligam.