poligam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGÁM, -Ă, (
1)
poligami, s. m., (
2)
poligame, adj. 1. S. m. Bărbat care are concomitent două sau mai multe soții.
2. Adj. (Despre plante) Care are atât flori hermafrodite, cât și flori unisexuate. – Din
fr. polygame.poligam (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGÁM adj. (
Despre plante) Care are atât flori hermafrodite, cât și unisexuate pe același individ. //
s.m. Bărbat însurat cu mai multe femei în același timp. [< fr.
polygame, cf. gr.
polys – numeros,
gamos – căsătorie].
poligam (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGÁM, -Ă I.
adj., s. m. f. (bărbat, femeie) căsătorit în același timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poartă în același timp atât flori hermafrodite, cât și unisexuate. (< fr.
polygame)
poligam (Dicționaru limbii românești, 1939)*poligám, -ă adj. (vgr.
polý-gamos, d.
polýs, mult, și
gámos, căsătorie. V.
bi-, cripto-, fanero- și
mono-gam). Care are maĭ multe soțiĭ orĭ soțĭ:
un bărbat poligam, o femeĭe poligamă (saŭ:
poliandră). Subst.
Un poligam.poligam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!poligám adj. m.,
s. m.,
pl. poligámi; adj. f.,
s. f. poligámă, pl. poligámepoligam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poligam m. cel însurat cu mai multe femei, ca la Mahomedani.