poligală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGÁLĂ, poligale, s. f. (
Bot.) Amăreală. – Din
fr. polygale, lat. polygala.poligală (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGÁLĂ s. f. plantă erbacee vivace sau subarbust cu flori dialipetale. (< fr., lat.
polygala)
poligală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!poligálă s. f.,
g.-d. art. poligálei; pl. poligále