polifonizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIFONIZÁRE, polifonizări, s. f. (
Muz.) Realizarea unei polifonii. – Din
polifonie.polifonizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIFONIZÁRE s. f. realizare a unei polifonii (1). (< polifonie + -iza)
polifonizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polifonizáre s. f.,
g.-d. art. polifonizắrii; pl. polifonizắri