polifonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIFÓNIC, -Ă, -polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din
fr. polyphonique.polifonic (Dicționar de neologisme, 1986)POLIFÓNIC, -Ă adj. Care ține de polifonie. [Cf. fr.
polyphonique].
polifonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIFÓNIC, -Ă adj. care ține de polifonie. (< fr.
polyphonique)
polifonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polifónic adj. m.,
pl. polifónici; f. polifónică, pl. polifónice