polifagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIFAGÍE s. f. 1. Formă de nutriție în care intră hrană variată, aparținând mai multor tipuri biologice;
spec. proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarele-gazdă din specii și din familii diferite.
2. Simptom caracteristic diabetului zaharat, care se manifestă printr-o foame exagerată, urmată de consumare excesivă de alimente. – Din
fr. polyphagie.polifagie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente.
2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen.
-iei. / < fr.
polyphagie, cf. gr.
polys – numeros,
phagein – a mânca].
polifagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIFAGÍE s. f. 1. consumare exagerată de alimente, simptom al diabetului zaharat. 2. mod de nutriție a organismelor polifage. ◊ proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarea gazdă din specii diferite. (< fr.
polyphagie)
polifagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polifagíe s. f.,
art. polifagía, g.-d. polifagíi, art. polifagíei