polieleu - explicat in DEX

polieleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLIELÉU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.

polieleu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.

polieleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
polieléu (polieléie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.

polieleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
polieléu (polieléie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.

polieleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!polieléu (-li-e-) s. n., art. polieléul; pl. polieleie/polieléuri

polieleu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polieleu n. termen bisericesc: nume dat la doi psalmi (134 și 135) ce se cântă la biserică. [Gr. mod.: lit. prea milostiv].