policondensare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLICONDENSÁRE s. f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. –
Poli- +
condensare (după
fr.,
engl. polycondensation, germ. Polykondensation).policondensare (Dicționar de neologisme, 1986)POLICONDENSÁRE s.f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. [După fr.
polycondensation].
policondensare (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLICONDENSÁRE s. f. reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea unor produse secundare. (după fr.
polycondensation, germ.
Polykondensation)
policondensare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLICONDENSÁRE (‹
poli- +
condensare)
s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în care are loc unirea alternantă a mai multor molecule de reactanți într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produși secundari (apă, amoniac, acid clorhidric etc.). Se aplică în
ind. chimică la obținerea poliamidelor, rășinilor sintetice, polimerilor silico-organici.
P. și procesele similare stau la baza biosintezei protidelor, acizilor nucleici, celulozei.
policondensare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!policondensáre s. f.,
g.-d. art. policondensắrii; pl. policondensări