policar - explicat in DEX

policar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris.

policar (Dicționar de neologisme, 1986)
POLICÁR s.m. (Anat.) Degetul gros de la mână; police. [< lat. pollicaris].

policar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POLICÁR s. m. degetul gros de la mână. (< lat. pollicaris)

policar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
policár (policári), s. m. – Degetul gros de la mînă. – Mr. pulicar. Lat. pollĭcāris (sec. XIX), cf. REW 6638. Părerea lui Philippide, II, 651, că acest cuvînt aparține fondului tradițional, este valabilă numai pentru mr.

policar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*policár n., pl. e (lat. pollicaris, de lungimea degetuluĭ mare, d. pollex, póllicis, degetu cel mare). Degetu cel mare, care e opus celor-lalte patru.

policar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
policár s. m., pl. policári

policar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
policar m. 1. cel mai gros și mai scurt dintre degetele mâinii; 2. măsură de lățime, țol: piciorul se împarte în 12 policari. [Neologism după lat. POLLICARIS].