policandru - explicat in DEX

policandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLICÁNDRU, policandre, s. n. Candelabru cu mai multe brațe. – Din ngr. polikándelon.

policandru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
policándru (policándre), s. n. – Candelabru. Mgr. πολυϰάνδηλον (Murnu 46), cf. candelă, rus. panikandilo.

policandru (Dicționaru limbii românești, 1939)
policándru n., pl. e (ngr. poly-kándilon, d. polý, mult, și kandila saŭ -ntila, kandíli saŭ -ntíli, lampă. V. candelă). Candelabru. – Vechĭ și polec- și polig-.

policandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
policándru s. n., art. policándrul; pl. policándre

policandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
policandru n. candelabru. [Gr. mod. POLYKÁNDILON, cu mai multe lumini].