poliandrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIANDRÍE s. f. Formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătorească în același timp cu mai mulți bărbați [
Pr.:
-li-an-] – Din
fr. polyandrie.poliandrie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIANDRÍE s.f. 1. Formă istorică de organizare a familiei, în care o femeie era căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați.
2. (
Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen.
-iei. / < fr.
polyandrie, cf. gr.
polys – numeros,
aner – bărbat].
poliandrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIANDRÍE s. f. 1. situație a unei femei căsătorite în același timp cu doi sau mai mulți bărbați. ◊ împerechere a mătcii albinelor cu mai mulți trântori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr.
polyandrie)
poliandrie (Dicționaru limbii românești, 1939)poliandríe f. (compus d.
polys, mult, și
anér, andrós, bărbat). Starea uneĭ femeĭ cu maĭ mulțĭ bărbațĭ:
poliandria există în Tibet. Bot. Starea plantelor care aŭ 20 de stamine saŭ maĭ multe pe un pistil simplu saŭ multiplu.
poliandrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliandríe (-li-an-) s. f.,
art. poliandría, g.-d. poliandríi, art. poliandríei