poliandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIÁNDRĂ, poliandre, adj. (Rar; și substantivat,
f.)
1. (Despre flori) Care are mai multe stamine.
2. (Despre femei) Căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. [
Pr.:
-li-an-] – Din
fr. polyandre.