poli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLI- Element de compunere care înseamnă „mai mulți”, „mai multe”, „multiplu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. poly-.poli (Dicționar de neologisme, 1986)POLI- Element prim de compunere savantă însemnând „mai mulți”, „mai multe”. [< fr.
poly-, it.
poli-, cf. gr.
polys].
poli (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLI- elem. „mai mult”, „numeros, supranumerar”. (< fr.
poly-, cf.
gr. polys)
poli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poli-. – Prefix care indică pluralitatea.
Gr. πολυ-, prin intermediul
fr. poly-.