polenizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (
Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [
Var.: (rar)
polinizáție s. f.] – După
fr. pollinisation.polenizație (Dicționar de neologisme, 1986)POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen.
-iei, var.
polinizație s.f. / cf. fr.
pollinisation].
polenizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLENIZÁȚIE s. f. polenizare. (< fr.
pollinisation)
polenizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polenizáție (-ți-e) s. f.,
art. polenizáția (-ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (-ți-i-)