polenizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [
Var.: (rar)
polinizatór s. m.] –
Poleniza +
suf. -tor.polenizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLENIZATÓR, -OÁRE I.
adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. n. plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr.
pollinisateur)
polenizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polenizatór s. m.,
pl. polenizatóri